Copaci cu crengile-ncărcate
Ce de zăpadă-s îmbrăcate,
Pe ram stau păsări zgribulite
Pe jumătate adormite.
Eu scriu atâtea poezii,
Te-aştept la mine ca să vii
Să stăm în doi la o cafea,
Să ne plimbăm pe-alei, prin nea.
Dar tu mereu mă păcăleşti,
Mă învârteşti, mă ameţeşti.
Mi-e dor de-o-mbrăţişare
Şi chiar de-o sărutare
Şi fulgi pufoşi de nea
Pe buza mea să stea.
Dar simt că se topesc uşor
De-al gurii tale, mare dor.
7 ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu